Wednesday, May 30, 2007
sa nu uiti de unde ai plecat
am gasit pastila cea mai buna pentru dorul de casa si vine de pe blogul lui exarhu. cred ca o sa ma uit la clip ori de cate ori mi se face dor de casa. http://razvan.exarhu.ro/povesti-in-limbi-straine
cum arata un clip decent filmat in bucuresti
Pe la 1 noaptea stateam in fata Pc-ului, cu televizorul deschis si ma gandeam sa recomand 3 melodii noi (mai mult sau mai putin). Iar daca tot o fac, sa postez si clipurile pt cei lenesi si pt cei care uita pana cand ajung acasa sa le downloadeze. Intr-un cuvant, pentru cata.
Insa vocea din televizor mi-a atras atentia. Asa ca... asta e cea mai noua melodie a lui Tracey Thorn (tipa :) de la everything but the girl si vocea de pe "protection" si "better things"). Pe www.myspace.com/traceythorn am mai gasit o melodie destul de chill.
Saturday, May 26, 2007
Hooverphonic nu lasa loc de buna ziua
Stiti scena din filmele de actiune in care “ala bun” si “ala rau” se intalnesc mai mult sau mai putin intamplator intr-un club unde la final iese o bataie generala si toata lumea se bate/impusca cu toata lumea. Inainte de bataie insa, regizorul are o viziune artistica asupra locatiei. Asa ca in cadru apare o formatie care canta in fum mult si lumini rosiatice, iar vocea este o tipa care se misca lasciv. Daca stiti aceste cadre, puteti spune nu numai ca ati vazut multe filme proaste in viata, ci si ca ati fost la un concert Hooverphonic.
Hooverphonic apare pe scena pe n.v si se apuca de cantat fara niciun fel de salut (cat de cool…). La fel de muti de uimire raman pe parcursul reprezentatiei si tot la fel de tacuti pleaca de pe scena. Solista, Geike Arnaert (which I definitely would), canta fara repros, dar la cat de sintetizata ii este vocea nu prea ai cum sa stii cat de buna e Geike… ca vocal. Cea mai mare dezamagire a fost “Eden” deoarece cei trei “phonici” folosesc un negativ pentru a reda viorile si celelalte intrumente in afara chitarilor. Nu au cantat “Mad about you” si din cate tocmai am vazut pe net, nu le sta in fire sa nu o faca. Pacat, ar fi plecat mai multi oameni mai multuimiti acasa de banii dati pe bilet).
Nu pot spune ca regret experienta Hooverphonic, ci doar ca a fost un concert mediocru. La fel cum mi se par (inca) oamenii de pe aici.
Una peste alta, cred ca Hooverphonic e o trupa care merita sa fie vazuta daca dupa ei urmeaza Faithless. Si daca si la Bucuresti va exista o fanta de lumina care sa bata de jos in sus, pe sub fusta Geikei (vezi foto de mai jos).
carciumi cu nume simpatice
Small Talk Coffee Corner
Cafe Hans en Grietje
Bottles & Bites- nu am intrat in nicio cafenea de mai sus pentru ca preferam in continuare cafeaua si atmosfera chill de dupa-amaiza de la "de balie".
Thursday, May 24, 2007
less retarded, more mediatic
acum ca am aflat si cum se pun clipuri pe blog, tadaaaaaaaa (a se vedea mai jos). ce e si cu internetul asta, maica... astfel, comentariul mai vechi despre camera obscura nu prea mai are sens, dar si cine are televizor deasupra...
si daca veni vorba de bloguri si youtuburi, pentru melofili exista pe blogul lui exarhu un interviu cu iggy, zis si pop si e misto, cool, foarte tare, supermarfa si mi-a confirmat ceva: mie chiar nu-mi place acest "pop".
iar acum intra pe scena formatia timpuri noi: http://www.youtube.com/watch?v=ZVpLNMXp2pE (ca daca il postam il vedeati mai sus de comentariu si iar scriam degeaba).
urmeaza hooverphonic!
si daca veni vorba de bloguri si youtuburi, pentru melofili exista pe blogul lui exarhu un interviu cu iggy, zis si pop si e misto, cool, foarte tare, supermarfa si mi-a confirmat ceva: mie chiar nu-mi place acest "pop".
iar acum intra pe scena formatia timpuri noi: http://www.youtube.com/watch?v=ZVpLNMXp2pE (ca daca il postam il vedeati mai sus de comentariu si iar scriam degeaba).
urmeaza hooverphonic!
supertrooper (abba cover)
in stilul caracteristic, am reusit , sa pun pe youtube trei filmulete din concertul camera obscura, la mai bine de o saptamana de la eveniment (sunt mai multe filme, dar se incarca foarte greu si sa nu uitam cat de lenes pot sa fiu asa ca take it or leave it).
concertul s-a tinut intr-o sala de teatru care are legatura cu clubul paradisio. in asteptarea concertului (de cand suntem aici ajungem peste tot ca taranii cu 15.000 de ore inainte)am baut o bere in cafeneaua care tinea de locul asta, intr-o atmosfera acid jazzy kinda funky.
a fost unul dintre cele mai tari concerte ever, cu lumini ca ini anii 80, o solista imbracata ca in aceeasi perioada, un loc intim, desi erau vreo 3-400 de persoane inauntru. camera obscura e formata din muzicieni excelenti: tipa care e vocal canta si la chitara, tipa de la clape e si background vocals, la fel si tipul de la chitara, iar in spate un tip ceva mai tanar decat ceilalti de pe scena a invartit toata seara instrumentele, de la cele de suflat, la percutie si chitara.
in curand cateva cuvinte despre cat de trist e sa zici "hai sa bem o bere" in amsterdam.
http://www.youtube.com/watch?v=mithaCr4ZLc
http://www.youtube.com/watch?v=o8OSHEWk1eU
http://www.youtube.com/watch?v=obB3qEHmEy4
Friday, May 11, 2007
some things about amsterdam
amsterdamul este un oras cel putin cosmopolit. spre exemplu intr-o banca se aflau in asteptare, unul langa altul, un negru (barbat de culoare), o cucuoana olandeza si o asiatica. un fel de trupa sugababes reformata, iritata si posomorata de faptul ca are treaba la banca.
bucataria traditionala este practic nula. in afara de cateva chestii dulci (si nu neparat bune), mancarea olandeza este aproape inexistenta. de aceea, majoritatea restaurantelor (sau cum le numesc baietii astia "cafe") sunt indonesiene, indiene, chinezesti, tone de pizerii si localuri italiene si, bineinteles, la fiecare 3m in centru, celebrele argentinian steak houses pentru cei care sunt nebuni dupa vaca.
intr-un episod urmator despre fast-food-uri si cum fast-food nu inseamna doar hamburger.
cultural, amsterdam este un oras care te poate asfixia. cum depsre pictura si teatru nu imi pot da cu parerea, voi vortbi despre muzica. toate concertele simfonice sunt promovate cu printuri creative, iar pe partea de cultura pop, rock, suburban... numai inntr-o spatamana cluburile din amsterdam gazduiesc pe: brand new heavies, nas, interpol de-phazz si altii. bineinteles, multe dintre concerte sunt sold-out cu saptamani inainte.
amsterdamul nu e despre branza si napolitane, despre magic mushrooms si curve, este o multime colorata si amestecat in fiecare zi cu cateva mii de oameni sositi, temporar sau definitiv din toata lumea... spre disperararea localnicilor satui sa claxoneze pietoni care merg pe banda pentru biclisti.
bucataria traditionala este practic nula. in afara de cateva chestii dulci (si nu neparat bune), mancarea olandeza este aproape inexistenta. de aceea, majoritatea restaurantelor (sau cum le numesc baietii astia "cafe") sunt indonesiene, indiene, chinezesti, tone de pizerii si localuri italiene si, bineinteles, la fiecare 3m in centru, celebrele argentinian steak houses pentru cei care sunt nebuni dupa vaca.
intr-un episod urmator despre fast-food-uri si cum fast-food nu inseamna doar hamburger.
cultural, amsterdam este un oras care te poate asfixia. cum depsre pictura si teatru nu imi pot da cu parerea, voi vortbi despre muzica. toate concertele simfonice sunt promovate cu printuri creative, iar pe partea de cultura pop, rock, suburban... numai inntr-o spatamana cluburile din amsterdam gazduiesc pe: brand new heavies, nas, interpol de-phazz si altii. bineinteles, multe dintre concerte sunt sold-out cu saptamani inainte.
amsterdamul nu e despre branza si napolitane, despre magic mushrooms si curve, este o multime colorata si amestecat in fiecare zi cu cateva mii de oameni sositi, temporar sau definitiv din toata lumea... spre disperararea localnicilor satui sa claxoneze pietoni care merg pe banda pentru biclisti.
Friday, May 4, 2007
la cererea publicului... poze
poza 1: not that's anything wrong with that - cu ce anume? cu vopsitul peretilor dintre case in curcubeu si cu o usa aflata la 1 metru de pamant, fara scari in fata.
poza 2: in cautarea lui nils holgerson, pe canalele din amsterdam
poza 3: it's a beautiful day - intr-o luna de zile, a plouat decat o singura data in amsterdam, iar in majoritatea zilelor au fost 25-30 de grade. zilnic, pe aerortul schiphol aterizeaza sute de avioane, iar cerul deasupra parcului de la Museumplein poate arata asa.
probleme cu bautura
dupa ce am cautat timp de trei saptamani un loc in care sa se auda muzica indie, am descoperit "club rascal", care nu este un club, ci un dj. de fapt, un dj si prietenii lui care pun muzica in fiecare a treia sambata a lunii in club 8. asta se intampla in urma cu doua saptamani.
intre timp am continuat sa cautam un loc de stat la o bere, asa... gen fly, green, somethin' smooth, something chill, ceva normal.
olandezii ies in baruri si cafenele. sunt sute de localuri in tot orasul. vinera si sambata sunt full. cea mai mare distractie aici (ca tip) este sa iti iei o camasa alba, sa iti aranjez parul lasat un pic lung cu carare pe mijloc si sa te asezi la o masa unde sa mananci si sa vorbesti cat poti de tare cu prietenii tai la fel de distractivi.
pana acum stat in cateva baruri/cafenele, si din cel putin 10 am fost gone in 60 seconds. singurele locuri mai ok sunt de balie (locul unde a avut loc camera obscura) unde e un bar chic, cu oameni mai ok. nici nu va imaginati ce bucurie e sa asculti "dirty harry" sau "hey ya", avand in vedere ca oamenii de aici asculta inca muzica proasta a anilor 80, 90 si de astazi. cred ca ar fi mult mai ok sa iti iei o cutie de bere si sa te inchizi intr-o cabina de proba din h&m decat sa cauti muzica prin baruri.
am "gasit" si un al doilea loc - the pint, undeva in cartierul rosu. prima oara cand am intrat barmanul bagase muzica (si clipurile... stiti voi, sistemul ala de bar cu tv si un program special bla bla) de la u2 urmat de america by razorlight. a doua oara, cand am baut o halba de bere strong cu 5 euro, am ascultat muzica anilor 80 si de astazi, impreuna cu barmanul care ii dadea capace unei negrese (da, arata bine daca e curios colegu' de serviciu) care era fumata si se sprijinea de un fel de punker aflat la a doua tinerete, in do-uaaa miiiiiiii (sapte).
berea se cam vinde aici la pahat de 250 ml, iar pretul e intre 2 si 3 euro (cel mai des 2,20). se bea brand, amstel, heineken, jupiler si alte marci mai obscure.
de saptamana viitoare incepem un check in prin cluburile melkweg si (poate) paradiso (sounds like a gay bar, but it isn't). daca va intrebati, cum faci sa nu intri din greseala intr-un bar gay? intotdeauna, check the flag: daca nu are un curcubeu deasupra localului, atunci your ass is safe.
intre timp am continuat sa cautam un loc de stat la o bere, asa... gen fly, green, somethin' smooth, something chill, ceva normal.
olandezii ies in baruri si cafenele. sunt sute de localuri in tot orasul. vinera si sambata sunt full. cea mai mare distractie aici (ca tip) este sa iti iei o camasa alba, sa iti aranjez parul lasat un pic lung cu carare pe mijloc si sa te asezi la o masa unde sa mananci si sa vorbesti cat poti de tare cu prietenii tai la fel de distractivi.
pana acum stat in cateva baruri/cafenele, si din cel putin 10 am fost gone in 60 seconds. singurele locuri mai ok sunt de balie (locul unde a avut loc camera obscura) unde e un bar chic, cu oameni mai ok. nici nu va imaginati ce bucurie e sa asculti "dirty harry" sau "hey ya", avand in vedere ca oamenii de aici asculta inca muzica proasta a anilor 80, 90 si de astazi. cred ca ar fi mult mai ok sa iti iei o cutie de bere si sa te inchizi intr-o cabina de proba din h&m decat sa cauti muzica prin baruri.
am "gasit" si un al doilea loc - the pint, undeva in cartierul rosu. prima oara cand am intrat barmanul bagase muzica (si clipurile... stiti voi, sistemul ala de bar cu tv si un program special bla bla) de la u2 urmat de america by razorlight. a doua oara, cand am baut o halba de bere strong cu 5 euro, am ascultat muzica anilor 80 si de astazi, impreuna cu barmanul care ii dadea capace unei negrese (da, arata bine daca e curios colegu' de serviciu) care era fumata si se sprijinea de un fel de punker aflat la a doua tinerete, in do-uaaa miiiiiiii (sapte).
berea se cam vinde aici la pahat de 250 ml, iar pretul e intre 2 si 3 euro (cel mai des 2,20). se bea brand, amstel, heineken, jupiler si alte marci mai obscure.
de saptamana viitoare incepem un check in prin cluburile melkweg si (poate) paradiso (sounds like a gay bar, but it isn't). daca va intrebati, cum faci sa nu intri din greseala intr-un bar gay? intotdeauna, check the flag: daca nu are un curcubeu deasupra localului, atunci your ass is safe.
Subscribe to:
Posts (Atom)