Saturday, June 16, 2007

despre concertul travis (sloppy written version)

Fran (vocal) si Andy (chitara) impartind sticle de apa publicului. Fran: “Does anyone want some water? I’m asking you that because the next song it’s gonna be sooo hot”
Pana la concertul Travis nu am stat niciodata atat de aproape de scena. Nici macar la concertele din fire, unde esti aproape de scena indiferent unde te afli.
Travis este pana acum trupa cu cel mai mult umor pe care am vazut-o live. Inainte ca ei sa urce pe scena, au facut-o trei indivizi cu lanterne in mana si, pe fundal, se auzea celebra tema 20th century fox. Dupa care, pe o melodie vesela a la anii ’70, trupa si-a facut aparitia din spate de tot, printre oamenii din public, tinand lanterne deasupra capului. In timpul concertului, Fran Healy a avut un moment cand a mers spre stanga si spre dreapta scenei aplecandu-se spre public pentru a auzi ovatii. Insa gestul a fost facut cu umor si cu zambetul pe buze, aproape ca o parodie la stilul trupelor hard-rock din anii ’80. Fran a glumit cu publicul, a comunicat natural si a aratat ca Travis face parte din categoria trupelor mari.
Au cantat aboslut fara fite. Au inceput cu doua melodii noi, cantate legat, iar apoi au dus concertul catre toate melodiile care i-au facut faimosi. Au cantat la greu melodii de pe “The Man Who” si “The Invisble Band”. Da, au cantat “Side” si “Sing”, si “Turn” si “Writing to reach you”. De pe “12 Memories” nu a fost decat “Love Will Come Through”, dar nimeni nu ar putea sa supere din acest motiv.
Si pentru ca e o trupa fara fite, Travis a incheiat cu “Why does it always rain on me” si cu cateva mii de persoane ascultatoare, care au sarit pe ultimul refren, la indemnul vocalului. La final, Fran a strans cateva zeci de maini, iar cativa fani s-au ales cu foile pe care era scris playlistul.
Pana acum au fost cateva conecerte pe care amandoi le-am placut: Radiohead, Faithless, Franz Ferdinand, Natalie Imbruglia and so on… insa Travis e din alta categorie. Travis e o trupa cu care am crescut, trupa adolescentei noastre tarzii, cei care ne-au facut sa simtim ca apartinem unei generatii, mai putin superficiala si ingamfata decat cea a gecilor de motor si mai relaxata si mai putin frustrata decat cea grunge-post-punk. Mai mult de atat, Travis is the music that helped us fall in love.. It’s our band.
p.s: din pacate multe filmulete se aud prost asa ca am pus doar cateva pe youtube.

1 comment:

Anonymous said...

Tare bucuros sunt ca mai exista cineva care apreciaza, intelege si mai si scrie despre Travis ...tot ce pot sa "comentez" e ca .....ai dreptate. Vreau si eu sa merg :((